Republica Cipru
Ambasada Republicii Cipru la București

Persoane dispărute


Dispariția persoanei constituie o multiplã încãlcare a drepturilor esențiale și fundamentale ale omului. Aceste încãlcãri nu se limiteazã la drepturile persoanelor dispãrute, dar se extind și la drepturile familiilor lor. Cei care comit aceastã crimã nu sunt vinovați numai pentru dispariția persoanelor, dar și pentru permanentizarea nefericirii familiilor, prin faptul cã nu li se dezvãluie informații despre soarta persoanelor dragi dispãrute.

Greco-ciprioți și greci dispãruți în urma invaziei turcești
În termeni umani, cea mai dureroasã consecințã a invaziei turcești în Cipru din vara anului 1974 este tragica problemã umanitarã a persoanelor dispãrute și a familiilor lor. În timpul invaziei și dupã aceea, mii de greco-ciprioți au fost arestați și închiși în lagãrele de concentrare din Cipru de cãtre armata turcã și forțele paramilitare turco-cipriote care acționau la ordinele militarilor turci. În plus, peste 2000 de prizonieri de rãzboi au fost tarnsportați ilegal în Turcia și închiși în închisorile turcești. Unii dintre ei n-au fost eliberați și continuã sã fie dispãruți. Sute de alți greco-ciprioți, atât soldați, cât și civili (inclusiv vârstnici, femei și copii) au dispãrut în regiunile aflate sub ocupație turcã și rãmân și azi dispãruți. În toate aceste cazuri existã mãrturii întemeiate cã persoanele dispãrute au fost vãzute pentru ultima oarã vii în mâinile armatei turcești sau ale turco-ciprioților care acționau la ordinul și sub rãspunderea forțelor turcești de ocupație.

Rolul Comitetului pentru Dispãruți (DEA)

Comitetul pentru Dispãruți (DEA) a Ciprului, care funcționeazã sub egida Națiunilor Unite, are acum ca misiune cercetarea a 1468 de cazuri de greco-ciprioți și greci dispãruți, ca și a 502 de cazuri de turco-ciprioți dispãruți. DEA s-a constituit în 1981 potrivit rezoluțiilor Adunãrii Generale a Națiunilor Unite [Rezoluție 3450(XXX) din 9.12.1975, Rezoluție 32/128 din 16.12.1977, Rezoluție 33/172 din 20.12.1978].
DEA este un comitet de cercetare intercomunitarã din trei membri, alcãtuit dintr-un reprezentant al comunitãții greco-cipriote, unul al celei turco-cipriote și un al treilea membru propus de Comitetul Internațional al Crucii Roșii (DEES) și numit de Secretarul General al ONU. Misiunea umanitarã a Comitetului, care funcționeazã sub egida și cu participarea Națiunilor Unite, este sã cerceteze și sã elucideze soarta tuturor persoanelor dispãrute în Cipru.
Secretarul General al ONU a numit pe 15 iunie 1998 pe ambasadorul Jean-Pierre Ritter ca al treilea membru al DEA, post pe care l-a deținut pânã la moartea sa în ianuarie 2000. Ambasadorul Ritter a fost urmat de dl. Pierre Gouberan, care a ocupat acest post pânã la pensionarea sa la 31 decembrie 2005. Cea mai mare parte a acestui interval DEA s-a aflat în inerție, din cauza lipsei de colaborare a pãrții turco-cipriote (Rezoluțiile 36/154 din 16.12.1981 și 37/181 din 17.12.1982 ale Adunãrii Generale).

Propunerea Amnesty International cu privire la Comitetul Cipriot pentru Dispãruți
În august 1966(?1976) Amnistia Internaționalã înaintat Națiunilor Unite propunerea pentru constituirea unei comisii eficiente de cercetare pentru elucidarea disparițiilor, a persoanelor dispãrute și a uciderilor intenționate și arbitrare în Cipru. Bazându-se pe faptul cã Comitetul pentru Dispãruți eșuase în îndeplinirea misiunii sale pentru elucidarea soartei fie și a unei singure persoane dispãrute, Amnesty International a propus ca Secretarul General sã constituie de îndatã comisia de cercetare menționatã mai sus, care în cercetarea diferitelor cazuri sã corespundã pe deplin standardelor internaționale. În plus, Amnesty International a propus ca țãrile unde se va desfãșura anchetarea sã dea asigurãri cã responsabilii pentru crime vor fi deferiți justiției și cã victimele sau rudele lor vor primi despãgubirea justã și satisfãcãtoare.

Acordul din 31 iulie 1997 dintre Președintele Glafkos Klerides și conducãtorul turco-cipriot Rauf Denktaș
La 31 iulie 1997, Președintele Glafkos Klerides și conducãtorul de atunci al comunitãții turco-cipriote dl. Rauf Denktaș, au ajuns, în prezența Șefului Misiunii Națiunilor Unite din Cipru, la un acord cu privire la dispãruți.
Cei doi lideri au declarat cã respectã dreptul rudelor dispãruților de a fi informate cu privire la soarta celor dragi într-un mod convingãtor și determinant. Cei doi lideri au recunoscut dreptul acelor familii ai cãror membri dispãruți vor fi dovediți morți, de a li se da, în mãsura posibilului, rãmãșițele pentru cuvenita înhumare. Din acest motiv acordul prevede schimbul de informații cu privire la locurile unde se aflã morminte de dispãruți greco-ciprioți și turco-ciprioți, ca și pentru pregãtirea reglementãrilor necesare pentru predarea rãmãșițelor persoanelor dispãrute familiilor lor.
Reprezentanții celor douã pãrți care au fost numiți pentru aplicarea acordului au avut douã întâlniri în cursul cãrora au schimbat informații preliminare cu privire la locurile unde se aflã morminte. Din pãcate, în cursul celei de-a doua întâlniri, reprezentantul turco-cipriot a pus noi condiții, care nu erau prevãzute în acord, și, prin urmare, aplicarea acordului nu a fost posibilã. Acest fapt este subliniat în Raportul Secretarului General al Națiunilor Unite despre activitatea Națiunilor Unite în Cipru din 8 decembrie 1997 pânã la 8 iunie 1998, unde se menționeazã limpede cã „drept rezultat al poziției pe care a adoptat-o partea turco-cipriotã nu s-a înregistrat progres în aplicarea tratatului din 31 iulie 1997”.

Mãsuri umanitare unilaterale luate de Republica Cipru
Datã fiind lipsa progresului în aplicarea diferitelor acorduri pentru dispãruți, Republica Cipru, în dorința arzãtoare de a vedea un progres în direcția soluționãrii tragicei probleme a persoanelor dispãrute în Cipru și în efortul de a da fie și unui numãr foarte mic de familii unele rãspunsuri concrete referitoare la soarta dispãruților, a trecut la luarea unui numãr de mãsuri umanitare.
În vara anului 1999, au avut loc deshumãri în douã cimitire din Nicosia de cãtre organizația internaționalã non-guvernamentalã Medici pentru Drepturile Omului. În urma acestor eforturi, s-a stabilit identitatea a 24 de persoane dispãrute prin analiza ADN. Deshumãrile s-au fãcut din motive pur umanitare, astfel încât sã se dea rãspuns dreptului legitim al familiilor interesate și sã se punã capãt suferinței și nesiguranței lor.
La 4 mai 2000, Consiliul de Miniștri a hotãrât ca familiile a 126 de persoane dispãrute, ale cãror nume nu fuseserã înaintate Comisiei pentru Dispãruți, sã fie informate despre conținutul dosarului fiecãreia dintre ele, ca și despre motivele de neincludere a cazurilor în lista fusese înaintatã Comitetului pentru Dispãruți. Cercetarea pentru aceste cazuri este continuatã pânã astãzi de serviciile competente al Republicii Cipru. Dintre aceste cazuri, 22 de dispãruți au fost recunoscuți în timpul deshumãrilor din 1999.
În plus, Consiliul de Miniștri a hotãrât sã publice lista persoanelor ale cãror nume sunt cuprinse în arhivele Serviciului guvernamental pentru Persoane Dispãrute, ca persoane a cãror soartã nu se cunoaște. Lista a fost publicatã oficial în Monitorul Guvernului din 10 iulie 2000.
Consiliul de Miniștri a hotãrât de asemenea sã numeascã o Comisie cu scopul pregãtirii listelor de greco-ciprioți și cetãțeni greci care au fost uciși în timpul loviturii de stat și a invaziei turcești din 1974 sau ca rezultat al acestora. Listele respective au fost publicate în presã.

Mãsuri pentru cercetarea soartei turco-ciprioților dispãruți
La 12 mai 2003, guvernul a publicat în Monitorul Oficial al Republicii lista cu numele turco-ciprioților dispãruți. La 5 iunie 2003, a informat rudele turco-ciprioților dispãruți cã puteau sã aibã acces la informații puse la dispoziție guvern referitor la cercetãrile care avuseserã loc pânã atunci și la orice rezultate pentru elucidarea soartei rudelor lor dispãrute.
Informații de care dispun serviciile guvernamentale competente referitor la soarta a 201 turco-ciprioți dispãruți în perioada 1963-1967 și 1974, ca și la locurile de înhumare a lor au fost oficial transmise Comitetului Internațional al Crucii Roșii. De notat cã aceste 201 cazuri au fost supuse de turco-ciprioți spre cercetare Comitetului pentru Dispãruți. Informațiile de mai sus au fost transmise prin intermediul Națiunilor Unite pãrții turco-cipriote la începutul lui 1998 în cadrul aplicãrii Acordului din 31 iulie 1997.
La 6 decembrie 2002, o excavare de investigare într-un spațiu de înhumare care cuprindea rãmãșițe ale dispãruților turco-ciprioți s-a desfãșurat în satul Alaminos din eparhia Larnaka. Aceastã excavare s-a fãcut de cãtre un grup al organizației non-guvernamentale Medici pentru Drepturile Omului.
Guvernul a trecut la reglementãri pentru crearea unei Bãnci ADN, ca și a unei Bãnci pentru Date dinainte de Moarte și alte informații necesare de la rudele dispãruților turco-ciprioți și ale altora care au fost uciși în perioada 1963-1967 și 1974. Acest lucru se face în scopul intensificãrii eforturilor pentru constatarea soartei persoanelor dispãrute, în funcție de caz, loc al înmormântãrii, deshumarea și identificarea acestor rãmãșițe și predarea lor cãtre rude pentru cuvenita înmormântare, potrivit cu obiceiurile religioase și tradiția familiilor respective.

Americani dispãruți în timpul invaziei turcești
Între dispãruții din timpul invaziei turcești se numãrã cinci cetãțeni americani de origine cipriotã, ale cãror cazuri au fost supuse Comitetului pentru Dispãruți din Cipru. Bazându-se pe Hotãrârea Congresului SUA din 19 octombrie 1994 referitoare la cetãțeni americani care sunt dați dispãruți în Cipru, semnatã de Președintele SUA, Casa Albã a mandatat Ministerul de Externe sã desfãșoare anchetã cu privire la soarta lor, datorie care a revenit ambasadorului Robert Dealon. În mai 1998, Președintele Clinton a semnat și a supus Congresului „Raportul Președintelui cãtre Congres cu privire la cercetarea referitoare la soarta cetãțenilor americani care sunt dați dispãruți în Cipru din 1974”. Potrivit Raportului Dealon, ancheta a elucidat pe deplin soarta unuia din cei cinci cetãțeni americani dispãruți, Andreas Kasapis, ale cãrui rãmãșițe au fost identificate prin metoda ADN și au fost returnate familiei pentru înmormântare la 22 iunie 1998.
La sfârșitul Raportului Dealon se menționeazã clar cã Guvernul SUA „va continua sã urmãreascã informații suplimentare pe care le primește despre soarta dispãruților ei (cetãțeni americani). Bazându-se pe aceastã declarație, guvernul cipriot a cerut în repetate rânduri aplicarea deplinã a Deciziei Congresului din 1994 referitor la cetãțenii americani dispãruți și la încheierea anchetei, astfel încât și soarta celorlalți sã fie lãmuritã, ca și în cazul lui Kasapis, cu mãrturie concretã și convingãtoare.

Ultimele evoluții
Dupã diferite eforturi și mãsuri unilaterale pe care partea greco-cipriotã le-a luat în problema dispãruților și în cadrul Acordului din 31 iulie 1997, Secretarul General al ONU și-a reafirmat interesul pentru problema persoanelor dispãrute în Cipru și a prezentat propuneri, trimițând scrisori Președintelui Republicii Cipru și conducãtorului turco-cipriot, în decembrie 2003 și august 2004. Propunerile Secretarului General urmãreau sã contribuie la intensificarea eforturilor și la crearea dinamicii necesare în direcția soluționãrii temei umanitare a dispãruților.
La 10 august 2004, în scrisoarea de rãspuns cãtre Secretarul General al ONU Președintele Republicii a subliniat din nou cã acceptã propunerile lui, arãtând cã partea greco-cipriotã va face tot ce este posibil pentru aplicarea lor. Guvernul cipriot și-a exprimat recunoștința fațã de Secretarul General al ONU pentru interesul și eforturile sale pentru soluționarea problemei în folosul familiilor și restabilirea și deplina aplicare a drepturilor lor umane.

Reactivarea DEA
Dupã o inerție de aproape cinci ani Comitetului pentru Dispãruți și-a reluat activitatea la 30 august 2004. Potrivit buletinului de presã al Comitetului (30.8.2004), greco-ciprioții și turco-ciprioții membri ai Comisiei își reafirmã deplinul angajament pentru atingerea scopului final de a soluționa problema umanitarã care afecteazã deopotrivã familiile și cele douã comunitãți. La 17 noiembrie 2004 DEA a adresat un apel greco-ciprioților și turco-ciprioților sã comunice Biroului Comitetului orice informație dețin cu privire la soarta sau la rãmãșițele greco-ciprioților sau turco-ciprioților declarați ca dispãruți, arãtând cã „orice informație dãdeau va fi folositã strict confidențial”.
Ca rezultat al evoluțiilor de mai sus, ONU a anunțat la 14 aprilie 2006 hotãrârea de a numi un nou al treilea membru al DEA. Consiliul de Securitate, în rezoluția 1687/2006 pe care a adoptat-o la 15.06.2006, a reiterat apelul sãu „cãtre pãrți sã aprecieze și sã abordeze problema umanitarã a dispãruților cu stãruința cuvenitã și seriozitate”, a salutat „reluarea activitãților DEA din august 2004, ca și numirea de cãtre Secretarul General al celui de-al treilea membru”.
Dl. Christophe Girot, cetãțean elvețian care a lucrat cu Crucea Roșie Internaționalã în diferite locuri ale lumii, și a preluat oficial îndatoririle în cadrul unei ceremonii oficiale, care a avut loc la 3 iulie 2006 la locuința Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU, dl. Michael Moller, în Zona aflatã sub Controlul ONU. La manifestare au fost prezenți și Președintele Republicii Tassos Papadopoulos și conducãtorul turco-cipriot dl. Mehmet Ali Talat, care au adresat în comun un apel comunitãții internaționale pentru contribuții urgente și generoase la sprijinirea Comitetului.
DEA a realizat deja un numãr de deshumãri, în timp ce noul laborator antropologic a fost terminat și dotat și a început analizele rãmãșițelor care au fost deshumate. Activitatea științificã se desfãșoarã sub îndrumarea comisiei internaționale argentiniene EAAF. Analizele genetice și identificarea rãmãșițelor prin metoda ADN se fac în laboratoarele Institutului Cipriot de Neurologie și Geneticã.
Guvernul Republicii Cipru și-a manifestat sprijinul pentru eforturile DEA, prin finanțarea Comitetului. Din septembrie 2005, au fost acordate cãtre DEA circa 700 000 de euro, în timp ce guvernul intenționeazã sã sporeascã și mai mult contribuția în urmãtorii ani.
Reactivarea DEA a stârnit de asemenea interesul statelor europene, care doresc sã contribuie la opera ei umanitarã. Marea Britanie a contribuit cu 50 000 de dolari și o altã donație în valoare de 45 000 lire, în timp ce guvernul R.F.Germania a sprijinit DEA cu suma de 100 000 de euro pentru lucrãri de deshumare și identificare.
Activitatea reînnoitã a DEA, întãritã cu recenta numire a dlui Christophe Girot ca al treilea membru, constituie un pas important pentru stabilirea sorții celor dispãruți în Cipru. Totuși, posibilitãțile de cercetare ale DEA se limiteazã la Cipru, fãrã sã fie extinse și în Turcia, unde, potrivit unei dovezi ferme, au fost transportați unii dintre dispãruți și au fost ținuți prizonieri dupã arestarea lor de cãtre forțele de ocupație.
Guvernul cipriot salutã reactivarea DEA și-și exprimã speranța cã munca Comisiei va aduce luminã în problema umanitarã a persoanelor dispãrute.Totodatã, guvernul subliniazã cã condițiile mandatului DEA nu-i permit sã desfãșoare o cercetare eficientã, cheamã ONU în special și comunitatea internaționalã în general sã dea asigurãri cã va exercita asupra Turciei presiunea necesarã, astfel încât sã se realizeze o anchetare directã și efectivã pentru stabilirea soartei dispãruților, așa cum este formulatã în hotãrârea Tribunalului European pentru Drepturile Omului (este redatã mai jos).

Hotãrârea Tribunalului European pentru Drepturile Omului (10 mai 2001)
Comisia Europeanã pentru Drepturile Omului a examinat problema persoanelor dispãrute dupã patru recursuri ale Ciprului împotriva Turciei (Recurs nr. 67801/74, 6950/75, 8007/77, 25781/94). Rapoartele Comisiei Europene pentru Drepturile Omului care au fost adoptate în 1976, 1983 și 1999 subliniazã cã Turcia a încãlcat articole fundamentale ale Tratatului European pentru Drepturile Omului.
În al Patrulea Recurs Interstatal al Ciprului împotriva Turciei (Recurs nr.25781/94), Tribunalul European pentru Drepturile Omului (EDAD) a hotãrât la 10 mai 2001 cã autoritãțile turcești nu au cercetat niciodatã afirmațiile rudelor cã dipariția unora s-a întâmplat dupã reținerea lor în condiții care au creat o realã îngrijorare pentru siguranța lor. În plus, EDAD a hotãrât cã eșecul Turciei de a cerceta efectiv, cu scopul de a elucida soarta greco-ciprioților, care au dispãrut în condiții periculoase pentru viața lor, a constituit o continuã încãlcare a obligațiilor procedurale conform Articolului 2 al Tratatului pentru protejarea dreptului la viațã. Tribunalul a mai hotãrât cã eșecul autoritãților Republicii Turcia a constituit o continuã încãlcare a Articolului 5 al Tratatului referitor la orice persoane dispãrute care în timpul dispariției lor se aflau deținute. Tribunalul a conchis cã „tãcerea atoritãților...în privința îngrijorãrilor reale ale rudelor dispãruților atinge un asemenea grad de gravitate care nu poate fi categorisit decât ca un comportament inuman în sensul Articolului 3”.
Din cauza neconformãrii Turciei la hotãrârea Tribunalului, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la cea de 928 întâlnire a miniștrilor secretari de Stat din 7 iunie 2005, a adoptat singura pânã acum într-un proces interstatal rezoluție intermediarã referitoare la hotãrârea Tribunalului European al Drepturilor Omului (EDAD) din 10 mai 2001 datã la cel de-al Patrulea Recurs Interstatal al Ciprului împotriva Turciei.
Rezoluția intermediarã reclama, între altele, sã fie luate de cãtre Turcia mãsuri eficiente pentru gestionarea în sfârșit a tragicei probleme umanitare nerezolvate a persoanelor dispãrute la 30 de ani de la invazie.

Rezoluție:
• Cere Turciei sã intensifice eforturile pentru deplina și integrala executare a hotãrârii.
• Subliniazã îndeosebi cã se impune urgent atingerea de rezultate concrete referitor la anchetarea efectivã a soartei dispãruților.
• Hotãrãște cã va continua sã urmãreascã progresul realizat pânã la luarea tuturor mãsurilor necesare.
În eforturile ei de a evita conformarea la hotãrâre, Turcia s-a referit în repetate rânduri la Comitetul pentru Dispãruți (DEA) care s-a constituit în 1981, potrivit rezoluțiilor Adunãrii Generale. Totuși, atât Comitetul în raportul sãu și mai târziu Tribunalul în hotãrârea sa, dupã un studiu amãnunțit, au constatat cã respectivul Comitet pentru Dispãruți nu este demersul prin care se poate desfãșura o anchetã eficientã.
Turcia, în argumentele ei cãtre Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei prezintã DEA ca substitut al mecanismului pe care este obligatã sã-l creeze ea însãși. Din pãcate, cu astfel de atitudine Turcia continuã sã evite rãspunderile pentru cercetarea soartei dispãruților și acordarea informațiilor complete cu privire la mãsurile pe care le ia pentru corectarea încãlcãrilor pentru care Tribunalul a gãsit Turcia vinovatã, fapt care înseamnã desfãșurarea cercetãrilor necesare pentru elucidarea soartei greco-ciprioților dispãruți în urma invaziei turcești din 1974.
În acest cadru, Rezoluția Intermediarã amintește cã Tribunalul în par. 135 al Hotãrârii în procesul Ciprul împotriva Turciei, a constatat cã „obligațiile procedurale controversate ale statului acuzat nu pot fi îndeplinite prin contribuția sa la activitatea de anchetare dusã de DEA. Ca și Comitetul, Tribunalul noteazã cã, chiar dacã procedurile DEA sunt fãrã îndoialã utile pentru scopul umanitar pentru care au fost create, nu sunt suficiente singure ca sã corespundã standardelor unei anchete eficiente, așa cum se cere în Articolul 2 al Tratatului, îndeosebi în ce privește câmpul limitat de cercetare al acestei organizații”.
Rezoluția Intermediarã de mai sus a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitoare la temã, care a chemat Turcia sã „favorizeze luarea mãsurilor necesare, suplimentare contribuției sale la activitatea DEA, astfel încât cercetarea eficientã care este cerutã de Hotãrârea Tribunalului sã poatã fi desfãșuratã cât mai rapid posibil”, a fost reluatã în ultimul Raport al Secretarului General al ONU în Chestiunea Drepturilor Omului în Cipru pe care l-a depus conform Hotãrârii Comisiei Drepturilor Omului din 2005/13(E/CN/2006/31, din 27.3.2006).

„Studiu despre Dreptul la Adevãr”: Raport al Biroului Înaltului Însãrcinat al ONU pentru Drepturile Omului
Chestiunea dispãruților din Cipru și hotãrârea EDAD în procesul Cipru versus Turcia a oferit teren pentru interesante concluzii pe scena internaționalã.
Potrivit „Studiului despre Dreptul la Adevãr”, strâns legat de tema dispãruților, din data de 8.2.2006, „dreptul la adevãr a fost caracterizat ca drept indisolubil legat de Setul de Principii și de jurisprudența diferitelor instituții interguvernamentale și tribunale la nivel internațional periferic și național”. Un mare numãr de tribunale la nivel național și internațional au caracterizat non-informarea rudelor victimelor de cãtre stat despre soarta victimelor dispariției ca „echivalentã cu torturi sau rãu comportament, care este consideratã la nivel mondial ca interdicție pentru care nu este permisã abaterea”.
Raportul de mai sus al Biroului Înaltului Reprezentanrt al ONU pentru Drepturile Omului se referã la rezoluția Parlamentului European cu privire la Dispãruții din Cipru (11.1.1983) ca și la hotãrârea menționatã mai sus a Tribunalului European pentru Drepturile Omului la al Patrulea Recurs Interstatal al Ciprului împotriva Turciei. „Tribunalul European pentru Drepturile Omului nu s-a ocupat direct cu dreptul la adevãr, dar l-a inclus ca parte a dreptului ca nimeni sã nu fie supus la torturi sau la rãu comportament, a dreptului la îngrijire eficientã și dreptului la cercetare efectivã și la informare cu privire la rezultate. Tribunalul a afirmat cã nedesfãșurarea de cercetare efctivã din partea statului „cu scopul de a elucida soarta persoanelor dispãrute care au dispãrut în condiții periculoase pentru viața lor constituie o continuã încãlcare a obligațiilor procedurale pentru protejarea dreptului la viațã”.

Politica guvernului cipriot
Scopul guvernului este sã elucideze soarta fiecãrui dispãrut pe baza dovezilor concrete și care pot fi deduse. Din acest motiv, guvernul nu a putut sã accepte „chestiunea morții” ca soluție a acestei probleme umanitare. Un astfel de lucru este contrar principiilor umanitare și practicii, dat fiind cã nu rãspunde dreptului legitim al familiilor de a fi informate despre soarta dispãruților în mod convingãtor și determinant și sã li se dea rãmãșițele pãmântești pentru cuvenita înmormântare, dacã s-a dovedit cã au murit.
Aceastã abordare nu se limiteazã la dispãruții greco-ciprioți, ci se referã și la turco-ciprioți. În 2001, ministrul de Externe dl. Ioannis Kasoulidis a exprimat disponibilitatea guvernului de a trece la deshumarea turco-ciprioților care au fost uciși în timpul invaziei din 1974 în regiuni care se aflã în zona controlatã de stat. În plus, dl. Kasoulidis a fãcut apel la rudele turco-ciprioților dispãruți sã dea mostre de sânge și informații dinainte de moarte, astfel încât oamenii de științã sã fie ajutați la identificarea rãmãșițelor prin metada ADN. Conducãtorul cipriot dl Rauf Denktaș a declarat atunci cã turco-ciprioții nu vor da sânge, „nici mãcar un strop” pentru acest scop (ziarul „Gieni Demokrat”, 26.6.2001).
Independent de atitudinea negativã a pãrții turcești, guvernul cipriot și-a arãtat sprijinul pentru eforturile de a se elucida soarta dispãruților, prin atitudinea sa pozitivã și sprijinul continuu fațã de toate eforturile care vizeazã elucidarea soartei dispãruților, luând multe mãsuri unilaterale în aceastã direcție și sprijinind practic activitatea DEA.
Guvernul face apel la toți factorii implicați sã colaboreze, în special la guvernul Republicii Turcia, care, ca țarã responsabilã de dispariția persoanelor, pe baza hotãrârii EDAD în procesul Ciprul versus Turcia, deține toate dovezile și informațiile cu privire la soarta lor. Turcia are rãspunderea legalã și moralã de a colabora la eforturile de restabilire a drepturilor și demnitãții dispãruților și a familiilor lor în Cipru.
Guvernul cipriot crede de asemenea cã a sosit momentul pentru Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei sã-și asume un rol mai energic și sã punã termene mai strânse, sã solicite furnizarea de informații și sã stabileascã pașii care trebuiesc urmați pentru deplina conformare a Turciei la hotãrârea EDAD. Prin urmare, Consiliul de Miniștri va trebui sã solicite Turciei în acest stadiu sã punã la dispoziție urmãtoarele:
1. Liste cu numãrul complet al prizonierilor de rãzboi greco-ciprioți care au fost duși în Turcia și nu numai a acelor cazuri care figureazã în listele Crucii Roșii Internaționale, care au fost eliberați atunci din închisorile turcești și duși înapoi în Cipru în prezența reprezentanților Crucii Roșii Internaționale.
2. Informații concrete referitoare la prizonierii de rãzboi greco-ciprioți care figureazã în documente ale Crucii Roșii Internaționale și despre care nu s-au dat pânã acum rãspunsuri convingãtoare.
3. Informații concrete despre prizonierii de rãzboi care au fost arestați și duși în Turcia, înainte de deplina activare a Crucii Roșii Internaționale.
4. Rapoarte militare și arhive pe care le-a pregãtit armata turcã în 1974 referitor la numãrul prizonierilor de rãzboi care au fost duși în Turcia și reținuți în închisorile turcești.
5. Sã li se ofere organismelor internaționale rapoarte pregãtite de armata turcã despre informațiile privind „epurarea” câmpurilor de luptã, inclusiv a mãrturiilor care privesc numãrul greco-ciprioților morți și numãrul greco-ciprioților prizonieri de rãzboi.
6. Rapoarte ale armatei turcești referitoare la informații despre numãrul greco-ciprioților și ofițerilor greci care au fost uciși sau arestați în 1974.
7. Informații despre numãrul prizonierilor de rãzboi care au fost reținuți în închisorile turcești și au fost mutați în spitalele turcești din motive medicale.
8. Fotografii ale fiecãrui greco-cipriot dus și închis în Turcia în 1974. Potrivit informațiilor date de prizonierii de rãzboi greco-ciprioți, care au fost închiși în închisorile turcești și apoi au fost eliberați și duși înapoi în Cipru, armata turcã ar fi fãcut câte douã fotografii pentru fiecare prizonier.
Dacã Turcia nu rãspunde nici de data aceasta la cele de mai sus, guvernul cipriot crede cã este timpul sã se instituie de îndatã o metodã și o procedurã pe care Turcia va trebui sã o urmeze, sub atenta supraveghere și urmãrire a Comisiei, astfel încât sã se desfãșoare o imediatã și eficientã cercetare a soartei dispãruților.