Schimbãri demografice ilegale
În regiunile ocupate de Turcia în Cipru, guvernul turc aplicã din 1974 o politicã de colonizare sistematicã, pentru a schimba caracterul demografic al insulei.
Potrivit informațiilor care sunt confirmate și în presa turcã și turco-cipriotã, acești coloniști provin din partea centralã a Turciei și au cetãțenie turcã. Astãzi, în sectorul ocupat al Ciprului existã circa 150 000-160 000 de coloniști. Staționeazã, totodatã, un numãr de 35 000 de forțe militare de ocupație. Se estimeazã cã în total 55 000 de turco-ciprioți au emigrat în afara Ciprului. Concret, numãrul turco-ciprioților în sectorul ocupat al Ciprului a scãzut de la 116 000 în 1974 la 89 000 astãzi. Cu un ritm natural de creștere al populației, acest numãr ar fi fost de 153 578.
Scopurile principale ale Turciei prin adoptarea politicii de colonizare în Ciprul ocupat par sã fie urmãtoarele:
1.Schimbarea caracterului demografic și denaturarea echilibrului populației între turcii și grecii din insulã, astfel încât sã justifice revendicãrile pãrții turcești cu privire la soarta teritorialã și constituționalã a problemei cipriote.
2. Purificarea etnicã a zonei ocupate și mutarea în masã aici de turci din Turcia. Aceastã politicã, în asociere cu alungarea locuitorilor greco-ciprioți din zonã, distrugerea moștenirii culturale și schimbarea ilegalã a denumirilor geografice în sectorul ocupat al Ciprului, vizeazã ștergerea oricãrei urme de grec și creștin care a existat de veacuri și „turcizarea” regiunii.
3. Schimbarea echilibrului de forțe în sectorul ocupat al Ciprului și influențarea alegerilor, încât sã asigure conformarea conducerii turco-cipriote la politica guvernului turc.
4. Controlul vieții politice a regiunilor ocupate. În acest scop, coloniștilor li s-au acordat ‘naturalizare’, averile greco-cipriote, ‛drepturi elective‘ și permise de muncã. Sunt organizați în partid politice, cele mai numeroase fiind ‛Partidul Dreptãții Naționale’ și ‛Partidul Înnoirii Naționale’. Participã de asemenea la alte partide politice și joacã un rol important în viața politicã.
5. Controlul și manipularea voinței politice a turco-ciprioților (chiar și dupã soluționare).
6. Întãrirea prezenței militare a Turciei în insulã, cu dispunerea de rezerve suplimentare antrenate pentru forțele de ocupație din Cipru.
7. Influențarea unei soluții juste a problemei cipriote prin crearea de noi evenimente/incidente a cãror rãsturnare și rezolvare sã se dovedeascã practic dificilã.
Politica de colonizare pe care Turcia o urmeazã în Cipru contravine Tratatului de Constituire a Republicii Cipru din 1960, pe care l-au semnat Marea Britanie, Grecia, Turcia și Republica Cipru. Anexa D a Tratatului definește naționalitatea Ciprului și face imposibil și ilegal ca pentru o comunitate sau alta sã fie tulburat echilibrul demografic, aducând un mare numãr de turci sau greci sub pretextul cã sunt de origine greco-cipriotã sau turco-cipriotã și, prin urmare, au dreptul sã vinã în Cipru. Articolul 4, paragraful 7, impune procente în acordarea de cetãțenie persoanelor care au emigrat în Grecia, Turcia sau Regatul Unit, care au fost locuitori ai Ciprului înainte de 1955 sau care erau urmași ai supușilor otomani care locuiau în Cipru în 1914.
Coloniști și drept internațional
Politica de colonizare se opune dreptului internațional. Articolul 49 (6) al Tratatului de la Geneva din 1949 referitor la noncombatanți în vreme de rãzboi interzice aducerea de cãtre forța de ocupație a propriei populații în regiunea pe care o deține.
Precizeazã cã „Forța de Ocupație nu va expulza sau aduce o parte a propriei populații necombatante pe teritoriul pe care-l deține”. Comentariul la Articolul 49(6) lãmurește cã aceastã prevedere vizeazã interzicerea manipulãrii demografice de cãtre o forțã de ocupație care fie strãmutã masiv propria populație în teritoriile ocupate, fie le permite sã se stabileascã acolo voluntar.
În Avizul Consultativ în procesul Wall din 9 iulie 2004, Tribunalul Internațional s-a pronunțat cã Articolul 49(6) interzice nu numai mutãrile forțate, „dar și orice mãsuri se iau de cãtre o forțã de ocupație pentru organizarea sau încurajarea de mutãri a unor secțiuni ale propriei populații în regiunea ocupatã” (par.120).
Încãlcarea Articolului 49 constituie o gravã nerespectare a Tratatelor de la Geneva și atrage sancțiuni penale (Articolele 146, 147). Este consideratã crimã de rãzboi.
Articolul 85 (4) al Protocolului Suplimentar 1 din 1977 considerã mutarea de cãtre forța de ocupație a unei pãrți din propria populație necombatantã pe teritoriul pe care-l deține ca „o gravã încãlcare” a Tratatului.
Articolul 1 comun celor patru Tratate de la Geneva și Articolul 86 al Protocolului Suplimentar 1 la Tratatele de la Geneva din 1977 impune obligația Înaltelor Pãrți implicate sã aplice prevederile lor.
Paragrafele 158-159 ale Avizului Consultativ al Tribunalului Internațional în procesul Wall din 9 iulie 2004 prevede cã toate Pãrțile Implicate în Tratatele de la Geneva acționeazã sub obligația legalã de a asigura conformarea forței de ocupație la dreptul umanitar internațional așa cum este definit în Tratatul al Patrulea de la Geneva din 1949.
Articolul 7(1)(d) definește expulzarea sau mutarea forțatã ca o „crimã împotriva umanitãții”, unde „expulzarea sau mutarea forțatã de populație” înseamnã strãmutare forțatã a persoanelor care influențeazã alungarea sau alte acțiuni silite din regiunea unde se aflã legitim, fãrã motive pe care le permite dreptul internațional”.
Articolul 8 (2)(b)(VIII) din Statutul de la Roma al Tribunalului Penal Internațional citeazã „mutarea directã sau indirectã de cãtre Forța de Ocupație a unor pãrți din populația necombatantã pe teritoriul pe care-l ocupã drept „crimã de rãzboi”.
Rezoluții ale ONU
În Rezoluțiile 33/15 (1978), 24/30 (1979), 37/253 (1983) ș.a. Adunarea Generalã a ONU dezaprobã „toate acțiunile unilaterale care schimbã structura demograficã a Ciprului”.
În Rezoluția 4 (XXXII)(27.2.1976) Comisia pentru Drepturile Omului invitã pãrțile sã se abținã de la acțiuni unilaterale care modificã structura demograficã a Ciprului iar în Rezoluția 1987/50 (11.3.1987) Comisia pentru Drepturile Omului își exprimã îngrijorarea pentru afluxul de coloniști, cheamã la respectarea drepturilor și libertãților populației din Cipru.
Prezența coloniștilor influențeazã aplicarea dreptului refugiaților de a se întoarce la casele lor, în opoziție cu nenumãratele rezoluții ale Consiliului de Securitate și ale Adunãrii Generale.