Uzurparea averilor greco-cipriote în teritoriile ocupate
Ca rezultat al invaziei turcești la 20 iulie 1974 și al continuei ocupãri ilegale a 36,2% din tertoriul Republicii Cipru de cãtre forțe armate turcești de ocupație, 170 000 greco-ciprioți care înainte de invazie constituiau 2/3 din populație în regiunile ocupate, au fost siliți sã-și pãrãseascã vetrele lor strãmoșești. Potrivit unor date oficiale ale Departamentului de Cadastru al Republicii Cipru din anul 1964, greco-ciprioții erau proprietari a circa 78% din pãmânt în regiunile care astãzi sunt ocupate de armata turcã, în timp ce turco-ciprioții aveau în proprietate circa 21% din pãmânt în regiunile sub ocupație turcã ale Republicii Cipru.
Se amintește cã regimul în regiunile ocupate este o entitate separatistã ilegalã. Rezoluțiile 541(1983) și 550 (1984) ale Consiliului de Securitate al ONU cheamã toate statele sã respecte suveranitatea, independența și integritatea teritorialã a Republicii Cipru și sã nu recunoascã alt stat în Cipru în afara Republicii Cipru.
Strãmutații din cauza invaziei turcești sunt împiedecați pânã astãzi de armata turcã de ocupație de la returnarea averilor lor, dar și de la folosirea pașnicã a acestora, prin încãlcarea Convențiilor Drepturilor Omului, ca și a dreptului internațional și național. Potrivit „Principiilor ONU pentru restabilirea în locuințe și în drepturile asupra averilor ale Refugiaților și Deportaților”, „Principiile Pineiro” (United Nations Principles Housing and Property Restitution for Refugees Displaced Persons), „toți refugiații și strãmutații au dreptul sã fie restabiliți în locuințe, pãmânt sau proprietate de care au fost lipsiți în mod ilegal”.
Cetãțenii strãini sunt avertizați sã nu cumpere averi care aparțin greco-ciprioților în regiuni ale Republicii Cipru care se aflã sub ocupație armatã turcã din 1974.
Tribunalul European pentru Drepturile Omului, în Hotãrârea din 18 decembrie 1996 cu privire la recursul individual al proprietarei strãmutate Titina Loizidou din Kerynia împotriva Turciei, ca și în al Patrulea Recurs Interstatal al Ciprului împotriva Turciei din 10 mai 2001, a susținut drepturile asupra averii ale refugiaților. În procesul Loizidou, Tribunalul a ordonat guvernului Turciei s-o despãgubeascã pe petentã pentru intervalul de timp în care a fost lipsitã de averea ei și sã dea deplin acces și sã permitã folosința pașnicã a averii ei în Kerynia. Dreptul proprietarilor strãmutați asupra averilor lor a fost reconfirmat în hotãrârea Tribunalului European pentru Drepturile Omului (decembrie 2005) referitor la cererea Myrei Xenidi-Aresti versus Turcia și de atunci a fost în repetate rânduri reconfirmat în destule procese deschise împotriva Turciei la Tribunal de proprietari legali greco-ciprioți de averi în regiunile ocupate.
•Proprietarii legali greco-ciprioți de averi în regiunile ocupate pot sã ia mãsuri juridice împotriva uzurpatorilor averii lor la tribunalele competente din Republica Cipru. Prin hotãrârea din 15 noiembrie 2004 în procesul Meletios Apostolidis versus David și Linda Orams, Tribunalul Districtual din Nicosia i-a gãsit pe acuzați vinovați de încãlcarea averii petentului, ordonându-le sã dãrâme vila și alte construcții pe care le-au ridicat pe proprietate, sã predea terenul gol petentului și sã depunã despãgubiri. Potrivit Regulamentului 44/2001 al UE, hotãrârile tribunalelor civile din Republica Cipru pot fi aplicate în oricare din statele membre ale Uniunii Europene împotriva elementelor de avere deținute de acuzați în țara lor.
Cu scopul de a fi recunoscutã și executatã hotãrârea Tribunalului Districtual din Nicosia, dl. Apostolidis a depus documentele necesare la Tribunalul Suprem englez. Procesul a ajuns la Curtea de Apel englezã, care a trimis cinci întrebãri preliminare Tribunalului Comunitãților Europene. La 29 aprilie 2009, Tribunalul Comunitãților Europene (Secția de Sintezã Majorã) a recunoscut justețea pozițiilor dlui Apostolidis și prin extindere ale Republicii Cipru.
În continuare, Curtea de Apel englezã a emis, la 19 ianuarie 2010, hotãrârea finalã asupra chestiunii concrete. Tribunalul a subliniat obligația respectãrii suveranitãții, independenței și integritãrții teritoriale a Republicii Cipru și a confirmat competența exclusivã a tribunalelor cipriote, chiar și în procese care privesc drepturile de proprietate a averii care se aflã în regiunile ocupate ale Republicii Cipru. Totodatã, Tribunalul, acceptând cã va trebui sã se acorde orice încurajare pentru realizarea soluționãrii pașnice a Problemei Cipriote, a considerat cã nu exista niciun motiv pentru nerecunoașterea și neaplicarea unei hotãrâri legale a statului membru UE. În legãturã cu aceasta, constatã cã nerecunoașterea hotãrârii respective ar putea sã agraveze situația. Totodatã, Tribunalul a amintit obligația care decurge din Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU pentru respectarea integritãții teritoriale și suveranitãții unitare a Republicii Cipru, care în mod clar cuprinde obligația de a da dovadã de respect fațã de tribunalele care constituie pârghia de bazã a statului suveran, cerând totodatã realizarea de negocieri pentru soluționarea Problemei Cipriote.
• Codul Penal Cipriot, cap.154, precizeazã în mod ferm cã orice persoanã care în cunoștințã de cauzã face înșelãciune pentru a exploata averea care aparține unei alte persoane, fãrã consimțãmântul celei din urmã, este vinovatã de faptã rea, fiind și pasibilã de pedeapsã pânã la șapte ani de închisoare. Potrivit legii, persoana care comite înșelãciune este consideratã aceea care se implicã într-o avere imobilã strãinã pe care : a) o vinde, o închiriazã sau ipotecheazã sau o dã în folosințã altei persoane și/sau b) publicã sau promoveazã în alt fel vânzarea, închirierea sau ipotecarea averei imobile cãtre altã persoanã și sau c) încheie acord pentru vânzarea, închirierea, ipotecarea sau folosirea averrii imobile de cãtre altã persoanã și/sau d) este persoana care acceptã vânzarea, închirierea sau ipotecarea sau folosirea averii imobile respective. În funcție de fapt, este posibil sã se emitã Mandat European de Arestare împotriva persoanelor care e posibil sã fie urmãrite pentru amestecul lor în delicte penale în stat.
Date fiind cele de mai sus, dar și datoritã faptului cã dreptul la uzufructul proprietãții averii fiecãruia se numãrã printre drepturile fundamentale inalienabile ale omului potrivit Constituției Republicii Cipru și potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, proprietarii greco-ciprioți au dreptul la protecție legalã împotriva oricãrei forme de intervenție ilegalã fațã de aceste drepturi, fie sub forma procedurii penale, fie sub forma procedurii dreptului civil și cu consecințe foarte grave, cum se explicã mai sus.
Avertisment pentru cetãțenii strãini
Prin urmare, cetãțenii strãini care sunt interesați sã cumpere avere în regiunea aflatã sub ocupație militarã turcã, sunt îndemnați sã examineze amãnunțit starea juridicã a proprietãții respectivei averi prin intermediul Departamentului pentru Cadastru și Topometrie al Ministerului de Interne al Republicii Cipru, astfel încât:
1.sã constate cã tranzacția nu va influența drepturile patrimoniale ale proprietarilor legali și
2. sã se asigure cã vânzãtorul este proprietarul autentic al averii și poate sã transmitã titlul legal.
Vizitatorii strãini sunt avertizați de asemenea cã materialul publicitar despre averi care sunt oferite spre vânzare în zone care nu se aflã sub controlul efectiv al guvernului poate fi confiscat când se aflã în posesia persoanelor care vin din regiunile nordice ale zonei moarte în regiuni care sunt controlate de guvern.
Dat fiind cã 4/5 din averi în regiunile care se aflã în nordul zonei moarte aparțin proprietarilor strãmutați cu forța (termenul ‛proprietari’ include Republica Cipru), se poate în mod logic sã se conchidã cã materialul publicitar este asociat cu activitãți ilegale, chiar și dacã în momentul descoperirii lui nu existã dovadã care sã lege obiectul publicitãții de anumiți proprietari strãmutați.
Materialul respectiv ar putea fi folosit ca probã într-un viitor proces împotriva uzurpãrii averii care se aflã la nord de zona moartã. Se considerã de asemenea cã materialul ar putea sã fie folosit la sãvârșirea de delicte, precum cel potrivit Articolului 281 din Codul Penal – folosirea pãmântului înscris în numele altcuiva fãrã consimțãmântul proprietarului înscris – sau potrivit Articolului 14 din Legea pentru Înscrierea Misiților – care prevede cã nimeni nu poate exercita meseria de misit sau sã acceadã la aceastã calitate dacã nu este înscris și nu posedã permisul anual emis de Consiliul de Înscriere al Misiților.
Pe baza celor de mai sus, un astfel de material publicitar poate fi confiscat, dat fiind cã existã fireasca bãnuialã cã se aflã în centrul vânzãrii ilegale de avere în regiunile aflate în nordul zonei moarte. Dupã confiscarea lui, materialul respectiv va fi transmis poliției spre evaluare și folosire potrivitã. Este imperativ sã se ia depoziții complete de la persoanele care transportã acest material, deoarece pot fi martori potențiali în procedurile juridice. Dacã rezultã bãnuiala logicã și anume cã persoana care deține materialul participã activ la cercurile care promoveazã tranzacții ilegale de proprietãți sau exploatarea hotelurilor care aparțin proprietarilor dislocați, împotriva ei poate fi emis mandat de arestare.
Site-uri utile:
www.mfa.gov.cy/mfa/properties/occupiedarea_properties.nsf/index_en/index_en?OpenDocument